Muzicalitatea Liricii, Pragmatismul Prozei

Trei Puncte

2011-11-10T23:15:00.001+02:00

Când încă mă gândesc,

La tine, noaptea, aşteptând

cuminte somnul, opresc

şi cuget între doi pereţi

fraţi şi alţii doi orfani.

Dar somnul cucereşte cu greu vise,

Mai intâi fabulează poveşti,

nevertebrate de sensuri,

alfabetizate de drumari isteţi...

O viaţă plină îţi oferă Strada...

libertatea intr-un sens principial,

sensibilă, discretă, simplă...

Şi uite cum pictăm omul sedentar.

Un câine latră... o politică îl dezbate,

Pe acest sclav nemuritor,

responsabil de stăpânul său,

ce-i sapă oasele, întrebător

pe strada bietului gropar,

care nu ştie, încă, dacă,

noaptea e sau nu ceva moral...

Claustrofobie

2011-08-05T22:50:00.001+03:00

Cu chipul tău curios... curios de frumos,

Cea ce nu poate uita, ce nu poate fi uitată,

Azi, eşti venerată într-un mănunchi de idei,

Când toată lumea a uitat să fie purtată.

Sufletul deschis, cu toate piedicile sale,

Aşteptând cu drag un altfel de compromis,

Se împiedică de frică, de frica nebuniei,

de amploare, de idei... sunt toate ale tale.

O ultimă făptură fără coastă, fără tributul

plătit la timp către năpastă, cu gândul

Îngrămădit pe post de fereastră - în faţa ta,

orice om devine o simplă pedeapsă.

sursă foto: link

Ce este dragostea?

2011-07-30T01:11:00.002+03:00

Jocul unui intelectual devine o apoteoză

Când tratează un astfel de subiect.

La început inocentă şi copilăroasă,

Precum un început de proză,

La final... devine un document discret.

Dragostea conştientizează finitul,

Acel prim muritor gând uman,

prin care individul şi individa,

adică răposatul şi răposata,

Adoptă tacit un comunism razant.

Coştila nr. 6

2011-07-06T01:54:00.001+03:00

Dacă ai fi o stradă, probabil nu te-ai denumi,

Poate ai sta nepăsător, sau nepăsătoare,

într-o raţiune de a fi, de a privi

oameni cu idei şi comportamente de geamgii.

Coştila nr. 6, unde oamenii numără

vecini în litrii de almanahe, fermentate

ad-hoc de amoruri scandalizate

de o vecină şi de câteva mai emancipate.

Uneori, plouă peste aceste suflete tari,

Hoinari, fluieraţi spre răsărit, boschetari

într-o lume miloasă, ce le serveşte

resturi menajere drept o caldă masă.

Şi cu ce poftă, şi cu ce bucurie se-ndoapă,

De parcă însuşi... ăla blestemat de nume,

le-ar fi decretat această soartă...

mai socialistă de atât... nu cred că se poate.

Dar e strada lor... chiar şi la nr. 6...

sursă imagine: http://www.vova.ro/

Povestea unei tipe discrete

2011-07-06T01:45:00.001+03:00

O fată a cunoscut un băiat

care îşi tot schimba numele.

Dar cunoaşterea cum nu e gânditoare,

Nu e nici obtuză, cu scenele

ei întâmplătoare,

azi, această fată, numără zile

în timp ce... ea moare.

Campanie poetică pentru prevenirea virusului HIV şi alte afecţiuni dobândite prin transmitere sexuală.

Menuet

2011-07-06T01:34:00.001+03:00

Care este cea mai mică distanţă

de la un pas la altul?

Răspunsul se formulează întodeauna

începând de la întrebare,

Dar dacă un răspuns devine o chestionare,

atunci ce întrebare are drept răspuns,

un răspuns fără continuare?

Şi atunci, între un pas şi un altul,

Probabil mai există o ezitare,

Un pas mărunt decăzut în contemplare,

un gând, o replică şi o dezertare.

Artistic ar fi să anchetezi pasul…

De ce te plimbi şi de ce laşi spaţiu,

când, cu paşi mărunţi ajungi

întotdeuna şi unul… şi altul.

Sentiment

2011-07-06T01:29:00.000+03:00

Iei două bucăţi unităţi mişcătoare,

adaugi puţin contrast, selectezi

câteva momente temporale

şi aşa trezeşti, natural, un impas.

Apoi îi dai o direcţie cuprinzătoare,

spre râs sau plâns, sau poate

spre confuzie în derâs, oricum

să fie o formă, chiar şi oarecare,

dar, de nepătruns.

Rezultatul este cert, vietăţile

prind viaţă, se adoptă reciproc

tacit, discret, sub adăpostul

unui act uman considerat complet.

Imagine: Luchian Comşa, sursă virtuală preluată de la http://maxime.lifetopixel.ro

Desuet

2011-07-06T01:22:00.000+03:00

De fiecare dată când un bătrân

Priveşte un tânăr, parcă îl înjură.

De ce, nu ştiu, tânăr a fost şi el,

Chiar dacă într-un alt timp teleleu.

- De unde vii măi tinere împieliţat?

Nu ştii că pe aici se trece doar

în spirit de cutumă? cu plecăciuni

şi reverenţe către patrie şi mumă?

pui de om… şi un oftat.

Dar ce să-i faci cu tehnologia,

moderna noastra civilizatoare,

cu muzicile şi riturile-i`mbietoare.

Bătrânul nostru, răspuns nu a primit.

Tânărul, tot el era, într-un timp

neîmplinit, în care toate tinereţile

îşi pierdeau pulsul iar

drumul către... era de neînchipuit.

Uman

2011-06-11T21:51:00.000+03:00

... sughită-n sec! Ameninţă o libertate ce,

Crezând a oamenilor încredinţare,

Pare din ce în ce mai plictisită.

Uneori... tresare: Încă nu pot să plec...

Să fie vorba de o întâmplare!?

Când... doar jumatate din om naşte

O jumatate liberă şi o jumatate aspră?

Încredinţate cu jumătăţi de măsură,

Încredinţate paşnic, pe post de trăsură,

Celor ce noaptea mătură o atitudine matură,

Celor fără gratii maltratate, fără oase

întrupate, celor fără noapte şi fără sensuri repetate.

Sensul vieţii, întrupat într-un paznic zeciuit,

zâmbind la bietul muritor din peşteri,

îl scapă de trăsură, de un drum nedefinit,

de viaţă, de un modus vivendi nefericit.

The Orphane

2011-04-27T01:31:00.000+03:00

Sometimes he believes in the snow.

One road with steps, with hopes,

Rising, to the end of cold,

with humans who don`t say no.

Searching a way to live… life

In every stoned God, in every good lie,

He discovers himself pregnant,

As a wife without any answers to find.

Spionul

2011-04-08T04:00:00.003+03:00

Niciodată nu am crezut...

că poetul să obosească poate.

Dar uite-l trist şi întreţinut

De rândul tău de rimă seacă.

Nu l-am crezut...

Nici când a spus că nu mai scrie.

Un poet nu poate fi un mut!

Nici chiar când uită… când uită să mai fie.

Şi atunci cum puteam să-l las?!

Bolnavă lume… bolnav poet,

Cu ochii mari`njurând cadrane,

Din om în om, din pas în pas.

L-am lovit… aşteptând motivul…

Momentul prim de bun rămas,

Momentul aşteptat motiv

De un poet şi de ce-a trădat.

L-am lovit… cu toată conştiinţa!

Dar m-am înşelat… de stat, nu a mai stat,

să înduplece capricii, versuri,

cu un deznodământ neaşteptat.

Am crezut că am fost iertat…

Pictură - Grigorescu, Nicolae. Spionul

Muzeul Naţional de Artă al României - Bucureşti

Întrebare pentru cititor: cine/ce este spionul din poem?

Tango Logic

2011-03-15T00:55:00.002+02:00

In life we have to choose...

Faith, destiny, life, mortality,

to stand or to understand limits

for our own desire: capacity.

When words have meanings

And meanings have words

That are ready to be written

We scare even the all-mighty fatality.

But sometimes they dance...

Lovers choose to fight

And they are hoping to romance

The disease of a human heart.

They dance... dance with casualties...

Waiting for the time unknown

When tired with guilt, feelings

could not just grow... no more.

We need one end, not endings...

The lady-scythe is drawing

the punishment of dancing...

when you stop... there is just one painting.

Imagine artistică: pictor Claudia Frînculescu, tablou tematic - "Tango" - expoziţie ce se regăseşte în cadrul Cercului Armatei Bucureşti; orar de vizitare 12-18 pâna în data de 20 martie 2011- intrare liberă; preţ estimativ tablou 8000-1200 Ron

Tablou fotografiat de către Mitrea Mihai, sursă foto: www.soim.ro

Amprente

2011-02-17T02:12:00.004+02:00

Omul pământ plombează pietre.

În timpul său de necuvânt devine

din ce în ce mai rece.

Pietrele dezbat pământul,

Precum că înmormântează tinereţea,

Dar cum negânditoare totuşi sunt

Comit impoliteţea... Zâmbesc...

cu buzele lor de lut purtate,

partajate de câte vreun necuvânt,

se cred frumoase...

spre apă!... şi se tot duc...

Foto: http://armene.com/

Cimitirul evreiesc

2010-12-06T00:35:00.006+02:00

Crucile, îngropate-n pământ, dorm inversate;

Aşteaptă, fară să clipească vreun necuvânt...

Dobânda sufletului... depozitată de vreun leneş sfânt

Ce a uitat să lege sforile primului legâmânt.

Morţii se îmbolnăvesc şi ei săracii... bolnavi,

Senilizaţi în ritualuri de tip bilet cu sens unic viitor,

se-ntorc arareori în tihnă acasă, deobicei

se ascund... sau... stau veşnic visători.

Căutând hârtiile de aur... aproape că uită

de propria lor moarte, de această umbră elegantă

Ce se alintă şi-şi ascunde îngâmfarea

Sub adopostul unui nume: soartă!

Cum să ghiceşti sfârşitul omului? Când,

femeia, din Facere amputează bărbatul.

Mai întâi... diminutive aparent cinstite...

Apoi... plusează, îl defineşte: ultimatum.

Imagine artistică: Angelica Hîrju

_________

2010-11-17T00:24:00.000+02:00

_________, conceptul s-a lăsat dextualizat.

Astăzi a mai învăţat un cuvânt: Moment.

Fiecare moment îşi are momentul său,

Distinct, un moment serviabil, un client.

- “Ce flori scumpe!!… ce flori scumpe îşi permit!!”

strigau din piept cei 40 de ani de femeie cu medalii în loc de gât.

Dreptul ei, o obligaţie îndeplinită, imatură,

Un loc, o rubrică, o muncă… dar… e încă singură şi nedorită.

Ştampila defila cu patos filă după filă.

Medalia, acea olimpică nocturnă muză,

devenea într-un pas discret şi lent amor,

dintre un condei şi un paşnic scriitor,

din ce în ce mai inutilă, din ce în ce mai difuză.

O mândrie naţională, o solitudine intelectuală,

O senilitate de geniu, se aprobau tacit…

De ce nu?! în fond, ele s-au lăsat brutalizate,

Scăpate-n semnătura altora, în meritele lor nerealizate.

Pentru a înţelege această imaginaţie aveţi posibilitatea să descifraţi enigma din spatele sursei de inspiraţie. În acest caz este vorba de o doamnă olimpică internaţională la vreo 35-40 de ani, cu bocancii rupţi, estetic neîngrijită care se argumenta cu morile de vânt într-un birou sechestrat de 2 ritualiste secretare. Mai multe scene privind această poveste se regăsesc în cadrul unui comentariu mai amplu (click pe link.)

Imagine artistică: Angelica Hîrju

Faţa lumii

2010-10-31T12:54:00.000+02:00

În fiecare om trăieşte-o lume

Precum pădurea stăruie-ntr-o ghindă...

Ca apa râului ce curge-n spume,

În timp şi spaţiu, lumea se perindă!

Pe sine nimeni nu se-nvaţă minte;

Pe altul sfătuieşte fiecare!

Fiţi cu răbdare şi luare-aminte,

Sub lampă întunericu-i mai mare!

De unul singur deapănă gândirea

Şi tot ce vezi, strecoară-n a ta minte!

Încearcă a cuprinde omenirea

Cu tot ce e şi-a fost mai înainte!

Istovitoare-i treaba ce te-mbie

Dar nu te da bătut, orice s-ar spune

Că, de când lumea şi cât o să fie,

În fiecare om trăieşte-o lume!

Se nasc imperii, lumea o-mpresoară

Cu grea-apăsătoarea subjugare!

Apun popoare, să renască iară –

O luptă dusă pân-la disperare!

Din bine naşte răul omenirii,

Din rău, se naşte bine, se perindă!

E veşnică această lege-a firii...

Precum pădurea stăruie-ntr-o ghindă.

Intenţii se închiagă, se destramă...

Ambiţia devine mai aridă - .

Eroii se înfruntă-n marea dramă,

Ţintind până în vârf de piramidă!

Plebeii – turma necuvântătoare –

Ce trec, muncind din greu, pe astă lume;

În ghiara morţii cad cu-nfrigurare,

Ca apa râului ce curge-n spume!

... se face pace după-o grea furtună...

Se contopesc popoare şi imperii,

Dar omenirea iarăşi se răzbună,

Făcând să curgă valuri de mizerii!

Sămânţa învrăjbirii nu mai moare,

Ci tinde încă tot să se extindă

Făcând pârjol imperii şi popoare...

În timp şi spaţiu, lumea se perindă!

Spre dominare, unii-şi poartă gândul

Şi luptă scuzând orişice mijloace,

De parcă omenirea, ani de-a rândul,

N-ar mai avea nimica bun ce face!

Avem, în faţă, sute de istorii

Dar... parcă-s orbi, nu trag învăţăminte!

Nu văd, în faţă, mii de morţi ci glorii!

Pe sine, nimeni nu se-nvaţă minte!

Ajunşi deasupra, cârmuind imperii,

De glorie, de sete de mărire,

Nu văd că lumea-noată în mizerii

De-atâţia asupriţi, de-atâta asuprire...

Ci vor ca lumea lor să li se-nchine

Şi fruntea să şi-o plece fiecare!

Cuprins de interesele meschine,

Pe altul sfătuieşte fiecare!

Învăţătura lumii adunată

În cugetări proverbe şi zicale,

N-o iau în seamă cei ce, deodată,

Se văd, sus puşi, peste a lumii cale!

Voinţa lor, de-i bună sau nebună,

Drept lege trece, tot mereu-nainte!

Voi, nu vă pierdeţi firea în furtună,

Fiţi cu răbdare şi luare-aminte!

Când tirania, sus se tot înalţă,

Lumină pretinzând că răspândeşte,

Cultura, libertatea se descalţă

Şi totu-n jurul ei se ofileşte!

Se ştie tot nimica nu se spune!

Se teme încă lumea de teroare!

Că-n viaţă, dacă totul se impune,

Sub lampă, întunericu-i mai mare!

Sub lampă, întunericu-i mai mare,

Fiţi cu răbdare şi luare-aminte!

Pe altul, sfătuieşte fiecare,

Pe sine, nimeni nu se-nvaţă minte!

În timp şi spaţiu lumea se perindă

Ca apa râului ce curge-n spume!

Precum pădurea stăruie-ntr-o ghindă

În fiecare om trăieşte-o lume.

Autor: Alexandru Ioan Rotaru, poem extras din volumul "Geometrie Lirică", Editura Perspicius, Bucureşti, apărut la Tipografia "Sfântului Ioan cel Nou" Suceava, 2006, pp. 13-16

Fotografii: Angelica Hîrju

Soldat

2010-10-10T23:33:00.003+03:00

Cel mai început drum nu se sfârseşte

Când caută să se repete clandestin.

Se pierde, se aruncă, se găseşte...

Pianul... interpretat fără degete, adolescentin.

Dar barbaţii se pierd iubind bărbaţi.

Femeile brute, scandalizate, clachează…

Rând pe rând, pe timp de pace, devin

Fără vreun simţ estetic anume... soldaţi.

sursa imagine: http://www.zimbio.com/

Virgin

2010-09-16T19:42:00.004+03:00

Cum?... cine a fost primul sinucigaş?

Să fi fost un bărbat mândru, stoinic, arogant

Care şi-ar fi uitat cuvântul jucat

Stângaci într-un destin perdant?

Sau poate o femeie tristă, fără adăpost.

Orfană de sentimente, de oameni

Ce dezgroapă iluzii contra-cost.

Poate un copil speriat, îngenuncheat, flămând

De o moarte libertină, curajoasă,

Ce imprimă un adio ultimului gând.

Chestiune feminină, caută răspunsuri clare

Dar cel mai probabil că:

Sinucigasul prim a fost o intrebare.

ポエム

2010-07-22T02:39:00.002+03:00

- Ei bine... Nu! Ai vrut să fii simplă... scrisă.

- Sunt mirată, versurile se aplaudă mut... Nu?

Arunci un sens... opresc şi judec acest “tu”.

- Răspunsul “sunt”... chiar se simţea respinsă?

Cunoştem, investigăm... invocăm dorinţă.

Instrumentu-l scuzăm, politicos invităm

Incizia, îmbufnată, cedează, o dedicăm.

- Ei bine… Nu! Ai vrut să fii simplă… scrisă.

- Credeam că ai sa încerci, dar faci pe nebunu.

Veşnic morocănos, agil, deprins în rânduri

Împotrivite lent de la propriile abuzuri.

Sunt mirată, versurile se aplaudă mut… Nu?

Se înclină... sala incitată exclamă încontinuu:

Istoria decide sentimentele, sentinţe barbare

Lăsate vii de balanţă-n drumul ei de evadare.

- Arunci un sens... opresc şi judec acest “tu”.

Naiva se agăţa timid de fapta compromisă.

Cadrul o înfăţişa atinsă... difuză-n pierderi

Număra începutul unui rozaliu, la atingeri.

- Răspunsul “sunt”... chiar se simţea respinsă?

- Arunci un sens... opresc şi judec acest “tu”.

Sunt mirată, versurile se aplaudă mut... Nu?

- Ei bine... Nu! Ai vrut să fii simplă... scrisă.

Om

2010-07-01T02:19:00.001+03:00

Ai uitat să fii om, certând mecanismul

îngâmfat de raţiune. Conexiuni precise,

profiluri, deghizări, roluri şi încercări

se lasă dezise, concise’n aşteptări.

Ne legăm, cerşind un spaţiu fără jucători

De cărţi goale, întipărite-n toane

De cald şi rece, de întrebări...

De oameni camuflaţi în luptători.

Omul, un începător stângaci şi visător,

Un gropar mândru, neînţelegător,

Drenează timpul, forţat, răbdător,

Când viaţa sa devine un drum înşelător.

Model imagine: Alina Olteanu

Tarot

2010-05-22T00:21:00.003+03:00

… tremura,

se adăpostea-n cupe reci, întoarse.

Carte după carte căutau amorul

în mâna ce aşeza cu precizie chirurgicală

Destinul… chemat cu stoicism la interogatoriu.

Înalta preoteasă devenea pe rând trecutul şi

prezentul Nebunului jucător. Râdea

cu poftă… de parcă aşteapta spadele

Să se sufoce-n propria enigmă încrucişată.

Dar este indecis şi nu are ce rânduri să amuze

Lăsându-l plictisit pe cinicul cititor de stele

Să se împiedice în sortări boeme, în

Echilibrul îndrăgostiţilor judecaţi fără inele.

Dreptatea… roata norocului îi mistifica înfăţişarea:

Un mic prinţ, pistruiat, de bâte se juca

cu două monede încinse`n soare, plutitoare…

Turnul, chemarea, lumea aşteptau răbdarea.

A lonely woman`s curse

2010-05-01T17:52:00.001+03:00

Use me, take me, forget me

And choose me again and again

between women who had lost sense

in this war of glance and romance.

New meanings of Earth baptized

In this hypocrite ritual:

Fuck me, fuck me good,
like I am the first and last

Beautiful, brilliant, fucked up history

In a gay-homo sapiens mystery.

But nothing is certain in life

Not even death.

If the world could just know

how many thoughts can describe

an individual`s consciousness

In which he seeks insanity,

Then, they will reinvent inventing,

Seeking answers in morality.

Imagine artistică realizata de catre Andrei Buzatu.

Prelucrare imagine: autor.

Hip Hop

2010-03-24T01:26:00.009+02:00

Timpul opreşte chei.... încet deschide tunelul săpat în vene de prizonierul unui condei...

Înainte de tine... El

2010-02-25T00:28:00.003+02:00

priveşte-mă şi iartă-mă
şi caută ochiul
ce iţi întoarce faţa
spre apusul unor lucruri.

priveşte-mă şi iartă-mă

şi caută inima,

toarnă-n abur suflet,
printre duhurile tale.

priveşte-mă şi iartă-mă
şi ridică-mă pe mine

un trup nou ce apasă
şi striveşte tot ce-i vechi.

priveşte-mă şi iartă-mă

şi ridică un "tine"
un înger alb
ce ucide încet dar sigur cavalerul.

Adaptare după: Nichita Stănescu "Rugăciunea"

Always Monday

2010-02-23T02:12:00.003+02:00

Bunny, bunny, monday night
in the circus of the light,
what emotion, what delight,
could this be another fight?

No... it couldn`t be...
so fragile, but so meen,
so delightful but so keen
so magical, so sublime.

Bunny, in the corner right
tiger, and we have a fight.
punching back, punching right
punching until they hang tight.

Miau, said the white cat
Surprised? you mortal rats?
But how could this be?
"Alone you are" they told me.

I guess I`m wrong, very wrong...

Sometimes you could not be strong

But, as usual, the excuse is bundy

So that`s way is always Monday.

Cerşetorul

2010-01-28T22:50:00.001+02:00

Posedaţi aleargă timpul...

Au nevoie de fluturi... decapitaţi

În modeste rânduri, punctate matematic

În pustiul tău... destinaţie tardivă.

Gâfâită, amnezică, prostituată-n

sângele celei mai inocente inimi,

înecată-n sfidări nocturne,

S-a pierdut cerşindu-te... inspiraţie.

Ritualul luptă ezitarea, motivând

Suprarealismul surâsului tău:

un înger sadic, iertat în doi.

Să vină aruncat în curve!...

metaforice, evident neînţelese:

elementul scurge fiinţa.

Jobenul amuză Marchizul

Aruncat în public. Mulţimea...

Înjurată, frenetic aplaudă Dragostea.

Ce tâmpiţi !? Până şi-un cobai ce o...

Experimentează alege drumul

cu o stradă îngustă. Ecou...

Scaunele privesc insistent decorul...

Pătat de cuvinte, plictisite,

aruncate-nainte...înapoi...şi după...

numără grăbit...actori şi...

sâni fără partituri... tari...

conchid plecăciuni divine:

Fluturi, resemnaţi, decapitează,

Sadic, luni pline.

Obsession

2010-01-09T00:11:00.008+02:00

L`amour... un paradoxe toujours

Je t`aime, tu m`aimes... c`est tout.

Une reflexion sans contours

Soulignie par d`hommes, choisissez... nous...

Une facon singulaire par inconnus emotions

Que ne pas vouloir d`etre indifferent.

Vraiment... pour l`hommage du destinations

Ephemere il y aura un plaint precedent.

Se cachent derierre un Bonjour

Et ils devient un passe. C`est juste?

L`amour... un paradoxe toujours

Je t`aime, tu m`aimes... c`est tout?

sursa imagine: http://www.lectiipian.ro/

Iubita Marchizului de Sade

2009-12-28T20:37:00.009+02:00

Sus... jos... sus... jos...
Înainte... înapoi... înapoi... eu.
L-am lăsat să intre...
să contureze... un răspuns ce...
deschide... închide... trei...

Te desenez, captivă, crestând
Euclidian o piele terminată-n...
Înghite în sec, înainte... eu.
inocentă, brută şi captivă... eu...
ce râs decent... înapoi.

Pereţii zâmbesc... privesc...
gratii dorite legate... dezlegate.
mai mult... mai puţin... inspir-expir.
Se împiedică... înapoi eu.
Sus... jos... între... eu.

Mod de lecturare: în locul punctelor de suspensie […], înlocuiţi cu prima idee, primul cuvânt care vă inspiră. Vă provoc la imaginaţie... Aceasta este o poezie inter-activă, un experiment poetic care dă o notă de originalitate poeziei în sine. Totodată ea va testa imaginaţia fiecăruia; cât de dispusă este ea să se afişeze, cât de deschisă-încuiată, cât de decentă şi inocentă este.

Enea

2009-12-14T21:44:00.003+02:00

Te respir... cuvintele alunecă...
Împiedică simţuri ciudate,
Ce ascund un sânge slăbit,
De un ceas, fară curajul de a fi...

Oprit şi ascuns în oameni.
Vise dorm, se refugiază...
Sting momente captivate
În trupul îngenuncheat şi trădat de...

O noapte rece. Înghit în sec.
Matematice concluzii se revarsă...
Ce descriu stări euforice, ameţite
Incoerent, în stilouri fără umbre.

Matematic... rece, înghit în sec.

Ultima Femeie

2009-12-09T14:26:00.008+02:00

Îngândurat, spectacolul,

captează palma,

ghicită într-o ceaşcă

Fără sentiment.

Morala satisface concluzii,

abordate discret

de eufemisme ce pun la

Îndoială un... inocent.

Trupul adânceşte conştiinţa

ce transpiră, gâfâind

memorii... incoerent.

Pierdută, ea revine...

se dezbracă-n forme...

încet.

Perfect Crime

2009-11-21T03:16:00.006+02:00

Behind bars, hands...
Guilty bars of the undeads
Are laughing to Gods
Of you and me... chainged...

She is melting walls.
Encroached affection finds pleasure
Hanged in his other
Side of reasons...insanity.

He is demanding... love...
To witness with dignity
to the misunderstanding
of its own concept:

You and I...

The perfect crime...

Cris

2009-11-10T01:39:00.006+02:00

Am început să scriu copilăros...

Aceste clipe brute,

Scăldate într-un morocănos

Fără gânduri mute.

Am încercat să mă adăpostesc,

Ca o Evă fără bărbat...

Căreia din când în când îi amintesc

Drumul cu sunetul întemniţat.

Te descriu, uneori, ca o ezitare,

Ce tace crud... firesc,

Crezând în mine întâmplare,

Ce învaţă senilitatea...încet.

Alteori eşti o chemare,

De cheie spartă-n portativ

Ce măsoară-n reluare

Un zâmbet ostentativ.

Şi atunci...

Not drunk enough

2009-10-15T02:44:00.007+03:00

Not drunk enough
to let my smile go
through you and time
along a lonely night.

Not smart enough
to scare you:
my past, my shallow
dream of fear and lost.

Not truthful enough
to try stopping you
crawling my mind
like a baby child.

Not realistic enough
to believe in faith
along you stranger...
just a stranger in my life.

Not empty enough
to hope that feelings
will grow again and again,
like an empty chair
yelling to the solitary
ghosts of passion..
Just a day...

So listen thoughtful:
Not drunk, smart,
truthful, realistic
nor empty enough...

Enough!

Alter-Ego

2009-10-11T22:30:00.003+03:00

Plictisite, cuvintele tac.
O mirare, rotundă, priveşte
înmărmurită-n ochii ei,
atât de negrii, atât de visători.

Este doar o stare frivolă,
lăuntrică... înnodată-n
ea devine ursuză;
nerostită, caută o
altă lume, atât de confuză.

Dar eşti bătrân pentru acest
joc secund în doi, joc predestinat
eşecului de a fi tu...un alt eu,
atât de insolent, atât de îndrăgostit.

Este doar o stare neloială,
lăuntrică... grăbită-n
ea devine concisă,
nerostită, îşi regăseşte
alt vis... un alter-ego.

Adrian Stanciu

2009-09-28T00:46:00.003+03:00

Aştept chemarea unui prieten
Darnic, rebel în aşteptări,
Răbdător în text şi sunet ce
Iubeşte căldura unei lumi
Atemporale create de un
Nimeni; de parcă simţul ar trăda

Secretul unei dimineţi
Timide ce gustă din seducţia
Apei ce răbufneşte-n noi calde
Ninsori de rânduri şterse,
Curioase, nepătate, ce posedă
Intriga unui lacăt fără
Uşă, fără lumină.

noaptea alege faţA
unei dorinţe într-un moD
captiv, de evadare: un zaR
ce speră in a îndrăznI
cugete create pentru a normalizA
destinul la adăpostul unui sâN.

nisipul capătă un paS
regăsit într-un sociologisT
ce şi-a încarnat mascA
pe un drum lăuntric şi nocturN
ce redescoperă onoarea unui loC
printr-un condei ce speră a primI
un răspuns, unul diferit… acelaşi tU.

Prostitution

2009-09-05T13:55:00.015+03:00

Clepsidra atemporală toarce.
O pisică clandestină respiră
un orologiu prăfuit...îşi grăbeste
secunda în zătoare cuminţi
aşteptând totul.

Femeie nebună cuprinsă-n raţiuni
tomnatice închide în coapse
nemuritoare rugăciuni păgâne.
Un dor, un adăpost, un sânge repede
aleargă limite aruncate-n şanse.

Însetat, sânul mângâiat prinde aripi.
Trupul evadează-n valuri, plăceri
deschise de afecte stranii
îngenunchează geometrii sublime.

Noapte singuratică adunătoare
de păcate, stingherită-n umbre
mimotice, respiră chemarea
unui om pierdut între ape.

Fapta, dansul nebun al unor
fluturi realişti scăpaţi de povara
unui zbor lăuntric deschid
mirarea buzelor tale:

- Şi totuşi te simt în mine
lebădă neagră răspunsă de
lumina din adâncuri pictată
în gratii de obscene inocenţi.

Justificare

2009-07-16T22:55:00.007+03:00

Ai nevoie de timp...
pentru a analiza raţiunea
şi sensul pe care îl parcurge
ori de câte ori sentimentul
devine credinţă.

Ai nevoie de spaţiu...
pentru a şterge sunetul mulţimii
ce îti mecanizează acţiunea în corpuri
deziluzionate de refluxuri fără ţărm.

Ai nevoie de dorinţă...
care să te poarte într-o muzică surdă
nescrisă datorită unei inspiraţii
lipsite de muză.

Ai nevoie de certitudine...
pentru a îţi dezvolta capacitatea
de a te adapta în relicve înghiţite de
culte proscrise de legi şi etichete.

Ai nevoie de tine...
de acea parte tăcută care
te şochează printr-un calm
nejustificat, neîmblânzit de
nicio depărtare.

Uneori depărtarea creează etichete
interpretate de muze fără ţărm;
Uneori timpul crează spaţii
lipsite de dorinţa ce caută
graţierea momentului zero
într-o certitudine
care şi-a găsit culpa... în tine.

Fantezie

2009-06-19T00:10:00.010+03:00

Vinul curge deziluzionat
către imaginaţia unei refulări.
Bărbaţi, pluralul celui mai ilogic principiu,
curge însângerat în trupul ei.
Lupta se deschide. Buzele blonde atacă
mirările indecise.

- Ce armă ciudată, ce suflet divin,
ce cuvinte sparte-n cioburile tăcerii...
Te înţeleg oglindă... sunt eu.. o condiţie
abstractă încarnată în opusul sensului meu.

Pierd iluzia. Calmul înnodat de diplomaţia
unei seri, stagnate-n soare, îmi prăbuşeste
alegerea:
" Un singur sens către orice destinaţie
ce simte ca ecou chemarea ta... floare sălbatică
ritualizată de invidia celor 17 trandafiri
însetaţi de urmarea unei responsabilităţi nemuritoare,
greşit asumate în faţa sexului tău".
Oftare... Mi-aş dori să fi fost durerea
care să te supună unei decizii raţionale
de a nu te lasă posedată de seducţia
unei lumini ce se zbate între interpretare şi ezitare.
Dar sunt slab, vei reveni.

Zăpada ascultă răbdătoare... sunetul înalţă justificarea...

- Cum să nu aparţin imaginei idilice
consumată într-un loc sacru ce tolerează
zidiri de către dorinţa mea înaripată?
De ce să te scap de perpetuum sarcini morale,
când gândul de a fi instinct, de a fi răspuns
la orice act, mă îndeamnă să te cuprind
în vise muritoare ce seacă marea
în căutarea unui loc descris ca nevinovat
prin existenţa unui fapt?

Înţelegerea ta aparţine nevoii de a fi eu,
o umbră în căutarea idealului
ce se auto-derulează în clepsidre,
care, şoptind, balansează sentimente
între orgoliul şi pasiunea unei ploi...

Întotdeauna stropii vor cunoaşte
destinul persoanei pe care o va adăposti
de cuvinte.
simple cuvinte ce persiflează căldura
emanată de momentul în care omul
devine om prin sens şi nu direcţie.

Oare această inocenţă eliberată
de noaptea incendiată de poli,
nu se va dezvolta ca model
universal valabil pentru toate
angajamentele dintre Venus şi Marte?

Vinul curge deziluzionat
către imaginaţia unei refulări.
Femei, pluralul celui mai ilogic argument,
curge însângerat în trupul lui.
Lupta conchide buze surpate
de mirări neînchipuite.

I.L.

2009-06-14T19:26:00.008+03:00

Simplitatea

în cea mai complicată formă:

atingerea sigilează sclipirea
incantată de o voce limitată.

Complicaţii:
Zâmbetul, rana deschisă
de povestea lor;
Puritatea, gândirea încinsă
de pasiunea unui suflet imortalizat
de memorie;
Aşteptarea, fuga imposibilă
a iepuraşului către scoica magică;
Mirarea, două zile ce se întâlnesc
simultan într-o lume albastră,
ce aleargă concepţii
despre rău şi despre bine
în ecuaţii vide camuflate
de un plus şi de un minus.

Finalul!?
Consiliul felinelor suspectează vina.
Protagoniştii resemnaţi
ating momentul zero.
Încet se instalează tăcerea..
noaptea o creionează, marea îl supune.

Inalia visează...

Q.E.D.

2009-06-07T00:56:00.006+03:00

Pagină cu pagină zâmbetul
se deschide, alunecă...
Pierdut în moravuri, şocheaza!

-Azi am sa fiu o ezitare. Da, o dulce ezitare. O posibilitate plină, o emoţie senilă, când tu, o nimfă tristă, iar el, o carne ostilă, demonstrează surâsul:

un loc stingher, un drum rebel,
un toc ameţitor, ce entuziasmează
tropice în gemete mute,
scăldate în sensul orbit de ghilimele;

o fotografie plină, un alb pur
ce amuză-n rime
abstractul unei imagini
inhibate de către un nimeni;

un bec ars, de lungi rotiri
în spatiu, când privirea caută
inceputul unei camere iniţiate
de paşi pierduţi;

o pernă plânsă de raţiuni efemere,
de frici singuratice, de uitări
neimaginate;

un fotoliu gol, un somn adânc,
o privelişte fină;

un final fericit, un act IV inocent,
păstrat de tine spectator
cuprins de vină;

Q.E.D.

Romantique

2009-05-27T01:02:00.004+03:00

Il l'a trouvé, pour atteindre timide,
que vous, blonde âme,
En attente pour le bateau, s'attendre à un rivage,
dans une grotte cachée par alliance
devenir aveugle, intérieurement?

Qu'est-ce-que labyrinthe vert qui emplissait les allées.
Comment regarder le romance ...
Pourquoi auriez-vous perdu?
de l'escalade montagnes du silance?
Comment exprimer le moment où
changeriez-vous dans un deuxième
mot dans l'ombre?

Décider de refuser. Miraj, un son ...
Je dois furtivement lentement
pour couvrir votre lettres sensible,
ce qui signifie que l'eau de nouveau des frissons.
Trouvez-les la nuit, le mois, le murmure...

Cachez-vous dans la lumière,
Cachez-vous dans l'acte ...
Et c'est ainsi que ce "demain"
Je vais lire a de nouveau.

Romantism

2009-05-26T23:44:00.007+03:00

S-a regăsit, oare, atingerea timidă,
în care tu, suflet blond,
Aşteptai corăbii, aşteptai un ţărm,
într-o peştera ascunsă de legământul
unui drum orb, lăuntric?

Ce labirint verde, ce alei pline.
Cum să te uit romantism...
De ce te pierd? escaladând munţi de tăcere?
Cum să te exprim când clipa
iţi schimbă într-o secundă,
cuvântul în iluzie?

Decid să refuz. Miraj, un sunet...
Am să mă furişez încet,
la adăpostul tău literă mimotică,
ce tremuri înţelesuri printre ape.
Găseşte-i noaptea, luna, şoapta.

Ascunde-te-n lumină, ascunde-te-n faptă...
Şi poate, astfel, acest "mâine"
te va mai reciti odată.

Stai

2009-05-26T23:27:00.004+03:00

"Gând hoţ, te furişezi,
singur nicioadată,
rânduri risipeşti.
fugi..fugi..
Stai!
Depărtare am să te opresc"

Water

2009-05-21T01:34:00.005+03:00

What color would describe
this dizzy moment ?

Can we promise
reasons blind control ?

Forgetting in a glass of wine :
breasts will ask forgiveness,
venom will be crowned
without any wink.

What water could flow
in this useless hollowness?
What lonely sound .. what fantasie..
Moon! scream my lost...

Speechless song, blonde lyrics,
labeled only by the closed
human ritual, to be separated,
to detach ...

What color would describe:
Forgetting in a glass of wine?
What water could flow?
Speechless song, blonde lyrics...

Apă

2009-05-21T00:54:00.007+03:00

Ce culoare ar putea descrie
această clipă ameţită?
scapată de sub controlul
unei raţiuni promise?

Uitarea într-un ceas de vin:
sânii vor cere iertare,
veninul va fi încoronat
în lipsa clipei.

Ce apă ar putea curge
în golul sec?
Ce sunet plin.., ce fantezii,
ce latră luna...

Ce cântec mut, ce text blond
etichetat închis doar de acest
ritual uman, de a fi desprins,
de a desprinde...

Ce culoare ar putea descrie
Uitarea într-un ceas de vin?
Ce apă ar putea curge?
Ce cântec mut, ce text blond...

Simo

2009-05-14T00:59:00.002+03:00

Gând curat, zâmbet aşteptat
de ere glaciare,
acum topesc emoţii.

Munţi de vară desenaţi
de mare, vâslesc către o sirenă
ce îşi caută luna, o cheamă...

Ritualuri stârnesc clipa
ce inchide spaţiul într-un cub
rotund ce poartă aripi.

Somn.Visul o cheamă.

Perpetuum Mobile

2009-05-05T20:25:00.009+03:00

Simt lacrimi, dispar...

născute din sânge
işi caută chemarea.
Cuiele alintă sicriul
plin de sine.
Moartea aşteaptă,
îi convine.
egoismul ingheţat
se roagă, mut,
clădeşte nori, case
bântuite de năpaste,
şterge rânduri..
paşii işi pierd ticăitul.

Amnezie,
o pisică toarce,
teatrul işi aşează scena
actul reinvie.
un Tot normal.
Zâmbetul sfidează
secretele nopţii .
Plăcută, senzaţia leagă
două persoane
într-un pat de vise,
în care el şi ea omit
durerea, suferinţa, ploaia,
furtuna.
Totul e calm, prea calm.

Cunoaşterea îi întalneşte,
îi plimbă pe alei deschise unui
început.
Mâini leagă fluturi
căzuţi în plasa unei luni
somnoroase.
Sărut, intenţii necunoscute,
privirile deschid sensuri.
Apa îi priveşte, primindu-i
în adâncurile ei...
se miră, raţiunea devine
"un iepure fricos de Paşte"(V.R.)

Concert, muzica îi cuprinde.
-Bună ce faci...

iluzie

2009-04-19T00:34:00.004+03:00

Posibilul se lasă uitat,
în lumina unei dureri,
perfecte, prin care
omul îşi cunoaşte existenţa.

atunci El devine posibil, perfect,
captiv într-o lumină curată,
ce stinge conştiinţa
prin rugaciuni sumbre, nepătate.

Captivi în pietre, îmbătranim,
din ce în ce mai lent,
fără a cunoaşte credinţa
şi iadul prin care arde
ori de câte ori dorinţa
împlineşte setea
unei minţi posedate
de egoism.

Iluzie,
moartea invie sperante,
viata le ingroapa.

Perfecţiune

2009-04-11T18:52:00.008+03:00

Imperfecţiunea uneşte demoni...
ce frâng inimi uitate,
de frica gândului
de a nu fi azi o culoare,
un zâmbet, un cuvânt...
ce deschid coapse
încarnate în îngeri
cu aripi frivole ce flutură
şi înneacă marea, în cele
mai albastre rânduri.

Perfecţiunea uneşte demoni.
Sâni neiertaţi, onomatopee primare,
sfidează intenţii pure,
neatinse de simţiri potente,
de secunde îngâmfate,
ce şi-au pierdut virginitatea
în portativele obscure,
al unui sex slab.

Liniştea adulmecă luna...
Moralitatea... îşi pierde umbra.

Bărbat

2009-04-01T01:14:00.006+03:00

Sumbru, indecis,

îşi poartă ploaia în adâncuri.
pasiunea vibrează...
gravitaţia o cuprinde.

Închis, neiertat,

de neposedate rânduri
Cuvântul simte
onoarea... o ascunde.

Visul, secunda,
Înfometează gânduri.
Sunetele însângerează
melancolia.. o alungă.

Micul Filosof

2009-03-25T21:37:00.004+02:00

Timpul... o natură ciudată;
plină de farmec, de mister,
de noapte;
ce poartă barbaţi prin fapte,
prin gemete de coapse
ascunse-n umbre însetate.

Filosof cu chip uman,
formă sobră, tenace, vivace,
port vulgar, caut
simţuri într-un decor real.
Tăcerea, mirarea, răbdarea,
calităţi de domn de Marte
le caut, le surprind în acte
deocheate de litere oloage
furate de un tipar ce scoate :
un mâine... poate...

Confuz

2008-12-16T21:31:00.006+02:00

Gol, punctul, priveşte insistent
Ochii, ce curg în trepte
Călcate vulgar de
Cuvinte ameţitoare.

Lumina, speriată, citeşte
destinul unei fete pierdute-n
tacere :
-întuneric...întuneric.

Pulsul inghite-n sec
revoluţii anatomice...
Sânge rece, un chibrit
Şi o nouă vină.

Tie

2008-11-28T22:34:00.008+02:00

"Copilule cu suflet de barbat,
Uimita sunt
Ca s-a-ntamplat
Sa ma citesti.

E scris in luna, ori in stele?
Mirata sunt
Ca m-ai vazut,
In nevazutele ceresti.

Eu plec dar tu ramai o vreme
Traita sunt
Tu vei trai
Povesti lumesti.

Ti-am fost cer,mi-ai fost pamant
Frumoasa sunt
In ochii tai
Ce tanar esti!"

Autor : Luna in capricorn

Ocult

2008-11-05T01:43:00.006+02:00

Rosul evadeaza...

Sangele, uitat de legi,
leviteaza in sfera ei.

Cuvantul simte...
Transparent alearga
in litere mistice,
ce surprind trupul
invocand vizibilitatea.

Respir...

Inchis

2008-08-27T00:49:00.004+03:00

iubirea este un cub perfect Inchis,
cu uitari ciudate, innodate in noapte,
cioplite si ingropate
in istoria noastra prin niste simple soapte.

Sunt lucruri care nasc mirari aprinse de ore nocturne. Poate pentru ca noaptea are o modalitate stranie de a ne avertiza ca exista si intuneric; ca poate exista un finit al oricarei vieti care traieste in noi, ca poate lucrurile ar fi avut alte rezultate sub auspiciile altor imprejurari, ca poate meritam cu totii sa credem in constelatii fabuloase...etc.
Totusi sunt lucruri care nu nasc nimic, care se feresc de lumina lumii, care se sperie in sensuri si semnificatii ireale; cuvintele repetate de o mie de ori isi pierd simtul cuvantului in sine. Dar chiar si asa poate se observa o lume, un om, o diviziune in mii de sertare , unele fara maner, altele fara incuietori dar in niciun caz unele construite natural;parca toate s-au realizat in ciuda oricarui respect fata de simetrie, logica si viziune geometrica a omului. Sa inteleg totusi ca exista intr-adevar oameni diferiti si nu doar pacaliti si cuprinsi de caractere si tipologii?Sincer, m-as indoi, pana la urma avem aceeasi unitate de masura, furam, inselam,asteptam, simtim...aceeasi dorinta de a trai senzatia de liniste interioara, chiar daca pentru unii acest scop este destainuit de mii de cai.
De aceea sunt tentat sa cred in "inchis" un fel de tensiune exterioara inter-umana ce nu are nevoie de descriere si poate nici de simturi, un legamant semnat in sange in momentul nasterii intre oamenii care isi impart viata in sertarele prezentate anterior.

Dr. AuMăDoare

2008-05-25T20:14:00.011+03:00

Patul mă târăşte andante...
Sub perne, îngheţate,
Înecate de onomatopee
Furate din proza poeţilor
"tusei de noapte".

Întorc ceasul; sperând ca
Pisica să-mi rămană aproape.
Mai ales acum, când,
Torsul ei melodios
închide pleope insomniace.

Adorm privind la tine
viaţă de pluş!
Alături de care,
Fetiţa a aprins şi ultimul
Chibrit al copilăriei.

Cât timp să fi trecut
De când mă fugăreai prin casă,
Şi mă ascundeai de
Tropăitul liber,
Al teilor dezlănţuiţi?

Să se fi scurs basme
Cu prinţi şi broaşte înaripate,
Fără a se înţelege că
"Totul", nu poate fi tradus
prin fapte ?

Dar e destul de târziu acum...
Spune-mi o poveste
Vreau sa fiu o noapte.

R.

2008-05-08T22:21:00.004+03:00

Ştii...a trecut ceva timp!

De când mâna ta,
Îngenunchea fluturi,
Însetaţi de jocurile
Unui copil,
Ce se pierdeau
Într-un cub... agitând limite
În lumea zâmbetului tău.

Azi... timid aleg
Să-ţi privesc ochii,
Mari,curaţi,
Nepătaţi de vise,
Care pierd paşi,
Grăbind corăbii
Să naufragieze în
Locuri tainice,
Ascunse doar de tine.

Ştii...a trecut ceva timp...

24

2008-04-21T00:13:00.006+03:00

Inspiraţia pierde-n
Rânduri sunet!

Orele sparte surzesc
Retuşurile unui portret
fără ecou.

Delirul lui captează
Amintiri ce calculează
Distanţe resemnate.

Culorile evadează...
Simţurile se preling
În stalactite.

Lumini captive
Stârnesc tuneluri
Ce intersectează
Ruine .

Acum e simplu,
Un pas
Este departe.

Picture

2008-04-04T22:37:00.014+03:00

Lonely lovers,
Bloody rain...
A cat who runs away.
A moon memmorie
Caught in a foolish game
Between two actors
And yesterday.

Tired lips wonder...
Why his soule casted
In to insanity...
Why his arms are tired,
Searching guilt
In every game.
SO..why..responses
Came, from the victims
Button "play"?

Rewind the lovers
At first part
When His thougt
Was caught just by
Her foulish heart.

Arrows of faith
Are shooting in
Their blind date.
One by one..
And "two" becomes none.
And ho`s to blame?

Guilty feat
Guilty eyes..
The actors says
Nighty night...

Espace libre au loin

2008-03-28T01:26:00.011+02:00

Les nuages regardent la fenetre.
Nuages blancs,
Contorsion dans le metal,
C`est vertige.

Orage..je disparaisse...
Couleur de l'epine
Protectent le mot
De ton pas.

J'affaise l'escalier
Esperant autour de toi.
Je glisse..
Encaissent
La signification
Insignifiant:

Je suis acquitte!

Orgie

2008-03-24T16:09:00.006+02:00

Orgie de cuvinte sumbre..
Pierdute în spaţiu..caută tăcerea,
Adulmecand simptome
De iraţionalitate pură.

Cuvinte sumbre caută Orgie..
Tăcerea pierdută-n spaţiu
Adulmecă puritatea
Simptomelor iraţionale.

Orgia sumbră caută cuvinte
Fără spaţiu, pierdute-n tăcere.
Simptomele adulmecă
Pura iraţionalitate.

Sumbru...cuvântul.. Orgia
Caută tăcerea... în spaţiu.
Iraţionalitatea adulmecă
Simptome pure.

F.L.

2008-03-22T09:44:00.005+02:00

F,
Lumina adie poveşti.. te mângâie,
Fură din al tau chip
Licăriri revoltatoare.

F,
Lordul şi-a încărcat puşca,
Foc potolit,
Lăsat, ecoul a produs moarte.

F,
Lăngă tine mistere
Făcute, uitate sau păstrate
L-au dus departe..tot mai departe.

F,
Licurici îţi veghează somnul,
Fumegă,
Lactei...cuminţi aşteptănd totul.

F,
Lumea speră,
Fuge în necunoscutul
Lasat pe Marte.

F,
Liliacul înfloreşte când
Fapte adună şoapte
Lăsând „acum” pe mai „departe” .

Femeia mea

2008-03-20T12:46:00.002+02:00

Un surâs.

Zâmbet...dulce aprins de noapte.
Ochii ei citeau aievea,
Labirinturi, sânge îmbătat.

Femeia mea, aşteaptă luna

Să se arunce-n vise, şoapte,
Tic-Tac, Cronos, iluzii...ce hilar...
Aici e EA...

Frânte aripi deschid comori aprinse.

Îmi soarbe universul sumbru,
Iar eu tac.

În tine ard cuvânt nespus,de timp surpat...

Azi ai fost plecat , monosilabic, spulberat,
Aruncat în cercuri de fum...
Azi,
Nu am cum... Reflecţie, direcţie, concepţie,
Vinovat cu glas de tobe...
Ritualuri ce îţi vestesc sosirea
Femeia mea,
Îţi doresc să mă fi uitat.

Autorul acestui joc de cuvinte s-a inspirat din : poemul "Femeia mea" publicat de Claudia Ghişoiu în volumul de creaţie poetică "Zeii Fecioarei".

Muzicalitatea Liricii

2008-03-19T16:03:00.002+02:00

Poezia ca şi artă poate preceda literatura; lucrări ale antropologilor evidenţiază vechimea liricii prin prezenţa Vedelor, cele mai vechi scripturi ale hinduismului (1700–1200 Î.H.).

Una din cele mai vechi poezii "salvate" de timp şi spaţiu este "Epopea Lui Ghilgameş" (3000 I.H.) descoperită în zona Mesopotamiei , în prezent Iraq care era codificată cu ajutorul unei scrieri cuneiforme şi mai târziu cu ajutorul papirusului.

„Cel care a văzut totul până la marginea lumii/

Cel care a ştiut totul şi a cunoscut totul”,

Acest Ghilgameş venerat, a arătat un interes deosebit asupra liricii din partea acelor epoci, sete de a utiliza muzica şi muzicalitatea ei pentru a înzestra oameni sau mituri cu calităţi excepţionale, accesibile pentru memoria miilor de ani scurşi.

Mii de ani în care cu timpul moda, tehnologia şi moralitatea s-a preschimbat rând pe rând în alte forme sub alte reglementări.

Puţine lucruri bănuiesc că au ramas puncte fixe în spaţiu şi timp, iar unul dintre aceste lucruri cred că este reprezentat de lirică, un fel de geneză abstractă a credinţei şi spiritualităţii umane.

Totuşi ce este poezia?

O structură logico-semantică, strictă, cu împerecheri de ritm şi sunet, îmbibată de un sens spiritual practic? Nu ştiu, probabil că nu voi afla vreodată, cu toate că putem asuma o definiţie credibilă realizată de George Calinescu în "Curs de poezie" :

"Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica iraţionalul, este forma goală a activităţii intelectuale. Ca să se facă înţeleşi, poeţii se joacă, făcând ca şi nebunii, gestul comunicării fără să comunice, în fond, nimic, decât nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii".

Blogul vă propune o ieşire din cotidian, o relaxare a gândurilor, activităţilor cotidiene sub paravanul versurilor.
Acestea fiind comunicate vă urez lectură placută şi bine aţi venit.